Adio! şi zâmbeşte

Dacă în timp ce savurezi felul tău preferat de mâncare, cufundat complet în plăcerea şi senzaţiile deosebite pe care, de altfel, ţi le aduci aminte de atâta vreme, îţi dai seama că mâncarea aceea nu doar că începe să-ţi dea dureri de stomac, dar parcă te face să te simţi din ce în ce mai rău, ce faci, continui să mănânci, doar dintr-o obişnuinţă stupidă?

Dacă perechea ta preferată de adidaşi, cea cu care ai alergat de atâtea ori prin parc şi care ţi-a fost de folos chiar şi când ai plecat nebuneşte la munte fără echipament, dacă acea pereche de adidaşi pe care ai dat o groază de bani şi pe care îi cureţi cu grijă de câte ori ai ocazia, totuşi, la un moment dat, s-ar găuri în talpă, ai continua să-ţi duci viaţa cu ei în picioare, aducându-ţi melancolic aminte de vremurile în care erau perfecţi şi nu trebuia să-i scuturi de nisip şi pietricele la fiecare pas?

Dacă firma la care lucrezi de când s-a deschis, la ascensiunea căreia ai pus umărul şi ai muncit din greu, alături de care ai crescut şi te-ai maturizat şi tu, la un moment dat, ar achiziţiona un directoraş cu o mare durere în cot de orice şi oricine nu-i este pe plac, dacă ar începe să te streseze picătură cu picătură, cam tot ceea ce până atunci făcuse plăcerea acelui job, ai continua să înduri toate măgăriile de dragul amintirilor şi a anilor petrecuţi acolo?

Dacă răspunsul tău este DA la toate cele de mai sus, atunci e clar: ai nimerit la etajul greşit! Secţia de masochişti este puţin mai sus, a şasea uşă după colţ.

Dacă, în schimb, ţi se par aberante cele scrise până acum şi crezi cu tărie că ai alege varianta renunţării, atunci de să continui o relaţie devenită la fel de toxică? Ideea este exact aceeaşi: vă leagă poate multe, sunt poate chiar nişte ani din viaţă petrecuţi împreună,sau poate că nu, dar nu asta contează! Contează să ştii să spui STOP, să ştii să recunoşti că nu mai are sens, să ştii să accepţi că dacă a doua şansă nu a dat roade, slabe speranţe ca a doisprezecea să fie mai cu noroc, să ştii să vezi dincolo de zidul ridicat în timp şi să ştii să identifici soluţia: ADIO!

Stop relaţiilor toxice, stop chinurilor sufleteşti, stop nopţilor scăldate în explicaţii absurde, stop compromisurilor inutile! Spune ADIO! şi zâmbeşte! Nu poţi aştepta o viaţă ca cineva să se schimbe, pentru că, flash news: viaţa respectivă este a ta şi poate vrei totuşi s-o foloseşti altfel. Poate ai uitat cum este să fi fericit, poate ai uitat cât de bine era să fi liniştit şi, deşi singurătatea te sperie, află că mai sunto mulţime de oameni ca tine!

Zâmbeşte! ADIO este doar începutul.